Activitatea noastră în cadrul Centrului Rezidențial Veniamin Costache a fost una dintre experiențele cele mai surprinzătoare. Trebuie să mărturisesc că am fost foarte plăcut surprinsă de copiii de acolo, care nu erau nici pe departe cum m-aș fi așteptat eu să fie.
În acea dimineață care anunța o zi urâtă și ploioasă de toamnă, care nu reușea decât să te facă să suspini cu gândul la vara aflată deja departe, pespectiva vizitei la o casă de copiii părea exact piesa din puzzle care lipsea pentru o zi deprimantă până la dezolare. Dar nu a fost așa. Colaborând cu acei copiii am găsit mai multă deschidere și mai mult interes decât din partea multora dintre cunoscuții noștri, care, deși sunt mai norocoși decât aceștia, sunt mai sceptici și mai intoleranți.
Odată intrați în încinta clădirii, am fost găzduiți într-o încăpere largă, din care îmi amintesc în mod special lumina galbenă și caldă și fluturii din hârtie colorată cu care erau decorate perdelele. Ni s-au pus la dispoziție instrumentele necesare, iar, în jurul mesei lungi, tinerii de acolo așteptau să începem prezentările.
Ceea ce a urmat a decurs fluid și de familiar, iar copiii s-au dovedit interesați de informațiile pe care le aveam noi de oferit despre drepturile cetățenilor în Uniunea Europeană și ne-au lăsat impresia că am avut un impact asupra lor.
Așadar, colaborarea cu tinerii din cadrul Centrului Rezidențial Veniamin Costache a fost o experiență pe care eu am perceput-o că fiind de neuitat, atât pentru noi, cât și pentru ei, sperăm, și cu ajutorul căreia, personal, pot să spun că am făcut un pas mai aproape de înțelegerea sloganului Uniunii Europene, „Uniți în diversitate”.