Cum am lucrat? Am fost grupaţi în patru echipe, fiecare echipă fiind alocată unui client pentru care am creat şi implementat două banner-e (unul static şi unul animat sau două animate), unul-două filme de prezentare, o galerie de imagini, un text informativ. Ne-am întâlnit cu clienţii, am discutat despre profilul lor, despre serviciile oferite, despre produsul de promovat, am identificat reprerele cheie din activitatea lor şi am definit elementele reprezentative care vor fi evidenţiate. Astfel, am avut de realizat o identitate de instituţie de învăţământ (Diakonie), o identitate de eveniment (Kohi), una de produs (Espresso) şi una de companie (Alfatraining). Lucrul la banner-e, sloganuri, logo-uri şi filme de prezentare pentru client erau cu atât mai plăcute cu cât în etapa de brainstorming cu rol creativ ne prindea câteodată miezul nopţii râzând fără oprire de ideile trăsnite ce ne treceau prin cap. Când oboseala ne lua sub stăpânire, unii dintre noi ajungeam să ne temem de fluturi!! şi încercam să-i omorâm cu .. tastatura (fac aici referire la una din întâmplările hazlii la care am asistat alături de unul din colegii de echipă.) Fiecare echipă s-a ocupat şi de unul dintre oraşele vizitate în timpul liber, pregătind o galerie de imagini şi o descriere succintă a acestuia. În final, toate elementele realizate, vizitele şi activităţile culturale desfăşurate în timpul liber, au fost integrate într-un website la a cărui realizare au contribuit toţi cei 14 fantastici.
După-amiezele şi în weekend-uri am încercat să cunoaştem mai bine oamenii, oraşul şi ţara în care ne aflam. Am fost la Heidelberg ca să intrăm în dimensiunea academică a Germaniei şi chiar mai mult, a Europei pentru că mulţi laureaţi ai premiului Nobel (30) şi ai premiului Liebniz (18) au absolvit Universitatea din Heidelberg (fondată în 1386), cea mai veche din Germania şi una dintre cele mai vechi din Europa. Într-un weekend am fost la Stuttgart, capitala actuală a landului Baden-Wurtenberg şi am vizitat muzeul Mercedes, o minune tehnică, tehnologică şi arhitecturală. Am fost şi în Europa Park, polul distracţiei şi adrenalinei din Germania. În timpul săptămânii, după amiază, am vizitat Karsruhe, un oraş minunat, cu o istorie impresionantă, capitală recunoscută a legii în Germania. Deşi totul merge strună, cu o precizie germană, oamenii sunt deschişi, zâmbitori, organizează mereu festivaluri la care participă cu mult entuziasm. Se dansează şi se cântă atât la Fest cât şi la meciurile de fotbal. Am avut ocazia să vedem poporul german susţinându-şi echipa naţională la meciurile din Campionatul Mondial 2010. Un exemplu de solidaritate şi susţinere. Ne-am integrat bucuroşi în mediul social şi prin meciurile de fotbal sau partidele de tenis de masă jucate cu elevii germani cazaţi în acelaşi hostel, prin participarea la spectacolele inaugurale a noului centru cultural din oraş, prin vizionarea meciurilor de fotbal în locurile de public viewing sau prin participarea la concertele din cadrul Festivalurilor tradiţionale. Cum spuneam, pentru germani, orele de lucru erau sfinte, iar distracţia de asemenea. Lecţia asta am învăţat-o repede şi noi. Zi după zi, ne era tot mai uşor să spunem că după lucru ne întoarcem „acasă”.
„Acasă”, în Karlsrue, era şi Mirela Țibu, profesorul însoţitor, care ne-a fost, fără exagerare, şi părinte şi coleg mai mare. Mereu energică, cu zâmbetul pe buze, cu ochi dojenitori când nu respectam vreo hotărâre şi poznaşi când vroiam să le întoarcem băieţilor, cu aceeaşi monedă, farsa dintr-o seară oarecare. Da, am scris bine, farsă. Am avut obrajii mângâiaţi de unt, îmbujoraţi cu jeleuri colorate fel de fel, iar pistoalele şi baloanele cu apa nu au lipsit. În timpul petrecut acolo am avut şi aniversări, am făcut torturi, am cumpărat cadouri şi am adus bucurii neaşteptate şi, cu siguranţă de neuitat, în sufletul sărbătoriţilor.
Sfârşitul experienţei noastre în Germania, acordarea certificatelor EUROPASS după prezentarea finală a fost ultima activitate din sala Leonardo da Vinci destinată sesiunilor de formare din aceste proiecte. Alfatraining s-a mutat începând cu acea zi într-o altă clădire. Am resimţit momentul nu ca un sfârşit ci ca un nou început şi a fost foarte frumos atât pentru noi, cât şi pentru tutorii noştri, Nava şi Waltraud, cărora noi le-am oferit diplome într-o atmosferă pe cât de haioasă, pe atât de emoţionantă. Timpul petrecut în mod util şi plăcut împreună lăsase urme, iar despărţirea se anunţa a fi una cu lacrimi în colţul ochiului. Din nou, geamantanele erau aliniate cuminţi la uşă, aşteptând de data acesta să ducă acasă Cutia cu amintiri plină ochi. Tot acum cred că a sosit momentul să dezvăluim și identitatea celor “14 fantastici” care au dat viață proiectului: Ioana Abuzuloaie (XII B), Andrei Anuşca (XI A), Maricica Mera (XII D), Alex Cîtea (XI B), Andreea Staicu (XII A), Alex Iraşoc (XII C), Alex Mertic (XII A), Daniel Popescu (XII B), Dacian Spînu (X A), Mihnea Mihailă (X C), Răzvan Popa (X B), Răzvan Ursachi (XII D), Ștefan Silviu (XII B), Bogdan Vițel (XI A).
Şi iată cum, cele trei săptămâni au schimbat viaţa fiecaruia dintre noi, îmbogăţind-o cu ştiinţa de a construi o identitate, îmbogăţind-o cu oameni, cu locuri pe care nu am putea sa le uităm vreodată. Dacă ar fi un film, l-aş da de la început o dată şi încă o dată…