Săptămâna secundă din stagiul proiectului Leonardo da Vinci începe cu un ceas deșteptător și o cafea, entuziasm și o călătorie cu transportul în comun.

Zâmbetul supervizoarei ne confimă temerile: azi aflăm ce-i munca. Scopul zilei este comprimarea unui meniu tipărit în șase pagini, ținând cont de cerințele clientului (așezare în pagină, culori, dimensiuni, etc.). Munca titanică neîncetată timp de șase ore ne-a distrus psihic. Deși nu ne obliga nimeni să terminăm totul în acea zi, am făcut-o din orgoliu si ambiție. Singurul lucru care ne-a menținut moralul ridicat a fost muzica de la radio și compania Carei, supervizoarea.

Ziua următoare primim răspuns de la compania pentru care am făcut meniul. Sunt mulțumiți de aspect, dar ne-au trimis noi indicații pentru finalizarea proiectului. Astfel, până la sfârșitul programului de lucru, am definitivat. Senzația unică redată de momentul în care știi cu certitudine că un obiect creat de tine va fi produs în masă și util altor persoane, este incomparabilă.

În a treia zi aflăm că trebuie realizate logo-uri pentru o companie care a respins logo-urile create de Cara. Misiune imposibilă? În niciun caz. După două zile succesive de muncă aflăm că au ales unul. Acest fapt a impresionat angajații Publicmar, ce și-au format o părere foarte bună despre noi. Aflăm între timp că, nu cu mult timp în urmă, au mai primit un grup de români în stagiu, care i-au dezamăgit. Așadar, bonus: le-am schimbat părerea generală despre români. Totul pentru țară, așa-i?

Vineri, 5 iulie, am pătruns în universul CorelDraw: un program folosit de companii pentru desene cu dificultate ridicată, un Photoshop dezvoltat. Astfel, o pizzerie ne-a trimis logo-ul ei, iar treaba noastră a fost să creăm o imagine digitală a unui tricou ce îi poartă sigla, respectând indicațiile lor. Am reușit să facem patru variante în șase ore. Se anunță un weekend obositor, dar incitant, datorită călătoriei spre Sevilla, dar voi continua să vă țin la curent.