Introducere

Parlamentul European este o instituție a Uniunii Europene destinată producerii de măsuri de control democratic și responsabilizare a altor instituții ale Uniunii Europene. Aceasta este succesorul Adunării Comune a C.E.C.O. ce a fost înființată la Strasboug ca o organizație cu rol pur consultativ în septembrie 1952. Adunarea avea 78 de membrii, toți fiind membri ai parlamentelor naționale care au fost delegați să participle la Adunările comune a C.E.C.O. , datorie auxiliară funcției lor principală.
Începând cu anul 1979 Parlamentul European este singura instituție din Uniunea Europeană aleasă prin vot, aceasta având un rol foarte important în crearea legăturii dintre cetățeni și instituțiile europene.

Structura

Parlamentul European este singurul ansamblu internațional ales prin vot; are o singură cameră și conține 754 de parlamentari aleși pentru o perioadă de cinci ani.
Locurile sunt împărțite între țările membre conform unei formule care ia în considerare numărul de locuitori ai fiecărui stat membru. Aceasta are semnificația că țările cu un număr mare de locuitori sunt subreprezentate, iar țările cu un număr mic de locuitori sunt suprareprezentate. De exemplu Germania este reprezentată de 99 de parlamentari, un parlamentar la aproximativ 800 de mii de locuritori, în timp ce Malta este reprezentată de 5 parlamentari, un parlamentar la aproximativ 90 de mii de locuitori.

Președintele

Lucrările Parlamentului European sunt conduse de Preşedinte, care are şi rolul de a reprezenta Parlamentul în relaţiile externe şi cu celelalte instituţii comunitare. Preşedintele este ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, adică jumătate din legislatura parlamentară.

Puterile Parlamentului European

Parlamentul European supraveghează Comisia și Consiliul European, are dreptul de a participa în procesul legislativ și deține puteri bugetare.

1. Controlul democratic
Parlamentul îşi exercită influenţa asupra altor instituţii europene în mai multe moduri:
• Când se formează o nouă Comisie, cei 28 de membri ai săi (câte unul pentru fiecare stat membru) nu îşi pot intra în atribuţii fără aprobarea Parlamentului. Dacă nu sunt de acord cu candidatura unuia dintre comisarii nominalizaţi, membrii Parlamentului pot respinge întreaga echipă propusă.
• De asemenea, Parlamentul poate solicita demisia Comisiei în exerciţiu. Procedura poartă numele de „moţiune de cenzură”. Puterea Parlamentului de a revoca comisia a rămas de a lungul anilor o putere pur teoretică. Moțiunea de cenzură trebuie susținută de două treimi din numărul de europarlamentari. Nu este posibil să revoci un singur membru al comisiei, ceea ce ar putea fi o masură mult mai eficientă. Cu toate acestea, în anul 1999, o asemenea măsură a fost foarte aproape de aproboare din cauza unui comisar francez acuzat de nepotism.
• Parlamentul îşi menţine controlul asupra Comisiei prin examinarea rapoartelor pe care le redactează aceasta şi prin interpelarea comisarilor.
• Membrii Parlamentului analizează petiţiile primite din partea cetăţenilor şi formează comisii de anchetă.
• Când liderii naţionali se întrunesc în cadrul Consiliului European, Parlamentul trebuie să îşi dea avizul cu privire la tematica inclusă pe agendă.

2. Adopatrea legislației europene
• În multe domenii, precum piața unică, protecţia consumatorilor şi a mediului, Parlamentul colaborează cu Consiliul pentru a decide asupra conţinutului actelor legislative şi pentru a le adopta.
• În baza Tratatului de la Lisabona, a crescut numărul domeniilor politice care fac obiectul codeciziei, ceea ce îi conferă Parlamentului European mai multă putere de a influenţa conţinutul actelor legislative în sectoare care includ agricultura, politica energetică, migraţia şi fondurile europene.
• Avizul Parlamentului este vital pentru o serie de decizii importante, precum aderarea unor noi state la UE.
3. Control bugetar¬¬¬
• Parlamentul adoptă bugetul anual al UE împreună cu Consiliul Uniunii Europene.
• În cadrul Parlamentului există o comisie care monitorizează modul în care este cheltuit bugetul. În fiecare an, Parlamentul ia o decizie cu privire la modul în care Comisia a gestionat bugetul în exerciţiul financiar anterior.