Drapelul european
Drapelul european este nu numai simbolul Uniunii Europene, ci şi al unităţii şi identităţii Europei în sens mai larg. Acesta e compus din 12 stele aurii dispuse în cerc pe fond albastru. Stelele simbolizează idealurile de unitate, solidaritate şi armonie între popoarele Europei. Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre, cercul fiind un simbol al unităţii.
Istoria drapelului
Deşi steagul este asociat de obicei cu Uniunea Europeană, a fost folosit iniţial de Consiliul Europei, pentru a reprezenta acest continent ca un întreg
Istoria acestui simbol a început în anul 1955. Consiliul Europei, instituţie care luptă pentru apărarea drepturilor omului şi promovarea culturii europene, a adoptat drapelul actual pentru uz propriu.
Pe parcursul anilor care au urmat, Consiliul Europei a încurajat proaspetele instituţii europene să adopte, la rândul lor, acest drapel.
Parlamentul European a făcut acest pas în 1983. În 1985, liderii europeni au transformat drapelul în emblema oficială a Uniunii Europene (a Comunităţilor Europene, potrivit titulaturii din acea perioadă). Toate instituţiile europene utilizează acum propriul logo (Pentru a vizualiza logourile celorlalte instituţii vizitaţi acest link: http://publications.europa.eu/code/ro/ro-5000200.htm).
Construcţia grafică a drapelului
Sigla Uniunii Europene este un steag albastru dreptunghiular a cărui lungime este o dată şi jumătate mai mare decât înălţimea. Cele 12 stele galbene ale steagului UE, situate la intervale egale, formează un cerc imaginar al cărui centru se află la intersecţia diagonalelor dreptunghiului (stelele sunt poziţionate asemenea cifrelor pe cadranul unui ceas). Raza acestui cerc este egală cu o treime din înălţimea steagului. Fiecare stea are cinci vârfuri aşezate pe circumferinţa unui cerc imaginar a cărui rază este egală cu 1/18 din înălţimea steagului. Toate stelele sunt aşezate având unul din vârfuri dispus vertical şi îndreptat în sus şi alte două vârfuri aşezate pe o linie care face un unghi drept cu catargul steagului.
Imnul european
În ianuarie 1972, Comitetul Miniştrilor din Consiliului Europei a adoptat un imn european: aranjamentul muzical, fără text, al preludiului la “Oda bucuriei” din Simfonia a 9-a de Beethoven, iar în 1985, Şefii de Stat şi de Guvern din ţările membre reuniţi în cadrul Consiliului European, la Milano l-au adoptat ca imn oficial. Aranjamentul muzical fără text a fost realizat de de Herbert von Karajan.
Imnul este interpretat cu prilejul ceremoniilor europene. Alegerea acestei melodii ca imn subliniază aspiraţia spre valorile comune, unitatea în diversitate şi idealurile de libertate, pace şi solidaritate care stau la baza Uniunii Europene. De asemenea imnul exprimă viziunea idealistă a lui Schiller care îşi dorea ca toţi oamenii să se înfrăţească.
Scopul inmului european nu este însă de a înlocui imnurile naţionale ale ţărilor membre, ci îşi propune doar să celebreze valorile lor comune.
(la final mă gândesc că ar merge pusă melodia sau un video cu inmul european şi să punem şi poze cu Herbert von Karajan şi Beethoven)
Deviza UE
Motto-ul Uniunii Europene, “Unitate în diversitate”, a fost folosit pentru prima dată în anul 2000. Acesta a fost ales după un concurs la care au participat peste 80 000 de tineri cu vârste cuprinse între 10-20 ani, cu propuneri.
Acesta sugerează faptul că europenii s-au unit pentru a promova pacea, şi prosperitatea. În acelaşi timp acesta încurajează acceptarea culturilor, tradiţiilor şi limbilor atât de diferite pe acest cntintent.
Ziua Europei
Ziua Europei este sărbătorită de europeni în data de 9 mai. Aceasta celebrează pacea şi unitatea în Europa. Data marchează aniversarea Declaraţiei Schuman.
Pentru a marca Ziua Europei, insituţiile UE îşi deschid porţile pentru public, la începutul lunii mai, la Bruxelles şi la Strassbourg. Birourile locale ale UE din Europa şi din întreaga lume organizează diverse activităţi şi evenimente, pentru toate vârstele.
În fiecare an, mii de oameni participă la vizite, dezbateri, concerte şi alte evenimente, pentru a sărbători ziua Europei şi pentru a sensibiliza opinia publică în legătură cu UE.
Moneda Euro
Scurt istoric
Conceptul de monedă unică, îşi are originile în tratatele ce stau la baza Uniunii Europene. Tratatul din 1957, de la Roma, declara că piaţa comună este unul din principalele obiective ale Uniunii Europene, care va contribui direct la „o uniune mai strânsă între Popoarele Europei”. Astfel, în 1992, Tratatul Uniunii Europene introduce Uniunea Economică şi Monetară şi pune bazele monedei unice. În 1995, Consiliul European de la Madrid stabileşte numele monedei, „Euro”, urmând ca la 1 ianuarie 1999 aceasta să devină moneda europeană unică.
Moneda unică a intrat efectiv în buzunarele europenilor dupa 1 ianuarie 2002, însă în acel moment doar 12 din cele 15 state membre UE în acel moment, au adoptat-o. De atunci, Euro a devenit un adevărat simbol al Uniunii Europene.
Reprezentarea grafică
Reprezentarea grafică a monedei euro a fost inspirată de litera grecească epsilon, aceasta făcând legătura dintre Grecia, care este considerată drept leagănul civilizaţiei europene, şi cu litera „e” de la Europa. Cele 2 linii paralele bine evidenţiate sunt un sumbol al stabilităţii Euro.
Sunt 7 bacnote şi 8 monezi Euro.
Grafica bacnotelor a fost realizată de austriacul Robert Kalina, de la Banca Centrală Austriacă. Aceasta este strâns legată de moştenirea Europei şi simbolurile uniunii, însă nu reprezintă monumente reale. Ferestrele şi drumurile domină faţa fiecărei bacnote ca simboluri ale spiritului de comunicare şi deschidere din Uniunea Europeană. Podurile de arhitecturi diferite, ilustrate pe spatele bacnotelor, simbolizează apropierea dintre membrele Uniunii Europene. Bacnotele sunt de mărimi diferite şi sunt colorate în nuanţe de verde, galben, albastru, portocaliu şi mov.
Monezile au o faţă comună, care prezintă o hartă a Uniunii Europene, pe un fond de linii transversale la care au ataşate stelele drapelului european. Cealaltă faţă însă, rămâne la alegerea fiecărui stat membru UE, fiecare având dreptul de a pune pe această faţă simboluri naţionale.
Măsurile de securitate pentru bacnote includ utilizarea de fibre de securitate şi fluorescente şi alte elemente de securitate identificabile cu ajutorul aparatelor specializate. Specificaţiile tehnice, inclusiv proprietăţile electromagnetice, au fost determinate luându-se în considerare aspecte legate de securitatea lor.
Surse articole:
- http://ro.wikipedia.org
- http://www.europa.eu